Patru pereti si doua tablouri

Era o zi frumoasa de...vara, de iarna...nici nu te-ai fi gandit ca ceva ar fi putut sparge vraja si perfectiunea acestei gingasi a naturii, cand, de odata, poc! - o creanga s-a rupt si pamantul a inceput sa se cutremure, de parca ceva grandios, dar monstruos, avea sa se intample, miscand fara sa schimbe tabloul " Naturii Montane ", de o frumusete nepamanteana.
In alte parte, din spumele apelor, se casca un hau creat de furtuna si o voce plapanda, dar care parea sa aibe puteri din basme, se aude " Nu inca! Exista! Sfarsitul nu este acum! ". Dar cine sa auda cand peste tot e pustiu? A fost asa...ca sa fie, o pur si simpla actiune si nu sa existe prin cineva care a auzit sau vazut!
Dar viata e viata si de esti orb sau surd nu inseamna ca nu sti nimic neauzind sau nevazand!
Atunci un vant, nestiut si magic, impinge, cu o putere de mana umana, femeia ce doar vroia sa mute tablourile in alta casa...asa a izbit-o, ca o lovitura de departe venita, percepand ideea ca nu le poate lua, intr-un mod mistic, inexplicatibil aflandu-se in ea plapand.
Asa s-a ajuns ca in pustiul dintre patru pereti sa fie doua tablouri si cine a intrat in acea casa nu a putut sa le mute, caci de au fost unul sau multi, bogati sau saraci au simtit stiind ca acolo este trecutul iubirii prezente.
De atunci, intotdeauna, purtati de val, oamenii au stiut ca exista o calauza o haosului general. Si chiar si beti, drogati, distrusi sau disperati oamenii ajung acasa, la sufletul lor personal, acolo unde sunt cei patru pereti si un geam. Se pare ca multi aleg sa fuga pe geamul ce pare sa aduca lumina si fericirea, nu stiu ce mare le va fi nenorocirea si pleaca, purtati de iluzie. Putini sunt cei ce asteapta si ajung sa simta iubirea, ce pare ca te inghite in marea singuratate a ei si totusi ei vor cunoaste adevarata libertate si multumire.
Asa s-a ajuns ca omul sa aiba rabdarea sa astepte, sa indure si tot de aici se vorbeste de putreziciunea interiorului unui exterior sclipitor.
Nu crede ca tot ce e mort nu exista si nici in existenta a tot ce e viu. Iubeste o floare - iti va darui un frate, iubeste o zana - iti va darui eterna fericire - lumina sperantei in intunericul exterior.

Jocul

- Buna! Ce mai faceti? Stati sa va pup pe toti!
- Noi bine! Tu? Ce ai mai facut? Ce s-a mai intamplat? Toarna acuma tot!
- Si eu tot bine! Am citit azi o revista si am de un interesant nou joc!
- Ah da ?! - Cum e? - Ce afli? - E ok, dar trebuie sa ne comentam reciproc!

- Fiti atenti! E simplu! Trebuie sa o luam pe rand
Bineinteles ca, dupa ce s-a comentat, urmeaza celalalt si, astfel, se ia de la-nceput.
Principiul e sa spui ceva si apoi se face schimb
Eu spun ce vreau, voi judecati si apoi va judec eu cand imi vine randul sa va " prind "

- Pare dragut! Dar care-i faza?! N-am inteles prea bine ce ar trebui sa fac!
- Lasa! Tu joaca-ntai, te prinzi tu pe parcurs. Trebuie sa spui ce crezi cu adevarat!
Vreti sa-ncercam? Sunteti dispusi sa v-aratati adevarata fata?
- Ok! - Haide sa-ncepem! - Da, dar vedeti ca fara sa fiti sinceri nu iese jocul si nu mai e nici o povata!

Atunci haideti ca incep eu! Eu vreau o casa, vreau masina, vreau avere!
- Poftim!?! Nu am crezut ca esti asa! E ca si cum n-ai mai avea ce cere!
- Tu taci! Ca n-ai familie bogata! Nu vrei sa stii cum e sa vrei sa ai ceva ce pentru altii, imi dau seama acum, ca este o corvoada!
De nu le vrei, da-i-le ei acuma, sa vad de esti in stare de o asemenea fapta!

- As renunta! Pe bune! Dar nu degeaba asa as vrea sa facem schimb!
As vrea parintii ei iubitori, afectuosi si cinstiti!
Nu vede c-are mult mai multe lucruri valoroase
Si vrea valori terestre pe care le poti arunca pe fereastra!

- Ce vrei sa spui? Ca eu n-am dreptul sa mai vreau nimic?
Ai mei sunt iubitori, dar ma sufoca - iti zic deschis!
Da, sunt si afectuosi, cinstiti, corecti,
Dar ma preseaza, ma streseaza mereu sa fiu si eu idem cu ei!

Nu pot sa am o personalitate
Nu se poate niciodata sa fiu eu in realitate
Chiar daca seman indeajuns cu ei la toate
Eu trebuie sa fiu totala, o copie fidela, plus idealurile lor adunate!

- Haide, ma! Ca si tu aici exagerezi!
Poate ca si tu, ca si el, nu vezi ce ai si vrei sa plusezi
- Ce nu-nteleg?! Ca el are si bani si o libertate neintinata?!
- Hai, stii ceva?! Nu m-ataca! Si nu afirma ca indiferenta ar fi minunata!

Tare as vrea sa te zaresc pe tine, care esti o rasfatata,
Sa te trezesti intr-o buna zi ca nu te mai baga nimeni in seama!
Sa fii bolnava, sufleteste, dupa o vorba buna, dupa o mangaiere calda de ajutor
Si sa primesti o palma de raceala, dar bani garla pentru a te duce la doctor!

- Hai lasa! Ca si tu exagerezi! Nu-i chiar asa!
Nu numai ca ai tai muncesc mereu pentru a avea bani sa-ti dea tie asta!
- Da, chiar asa! Ca n-au pastrat doar pentru ei, iar tu ai avut mereu tot ce-ai poftit
Si asta-i tot rasfat, iar ei sunt mereu ocupati, stresati si obositi!

Tot pentru tine o fac, nu numai pentru ei s-adune,
Sa nu-ti lipseasca nimic, sa ai tot ce-ti doresti pe lume!
- Asta-i parerea ta, caci mie imi lipsesc cam multe tare
O atentie, un semn, un gest cand am patit ceva ar fi de ajuns in loc de nepasare!

- Da? Nu mai spune?! Asa crezi tu?
Si daca s-ar purta de ca si cum ai fi batut in cap mereu?
Si daca te-ar presa, te-ar obliga sa faci numai cum simt, gandesc si vad situatia ei?
Macar ai libertate sa faci cum crezi tu de cuviinta peste tot
Primesti si bani pentru a fi liber si cand gresesti macar ai luat-o pentru tine-n bot!

- Hai nu fii prefacuta, mincinoasa si parsiva!
Suntem amicii tai si stim ce faci cu adevarat!
Te ascunzi, minti, spui " da, da " si faci ca tine!
Si tu ai libertate-n felul asta de a actiona!

- Da, da-i un stres in plus, de care eu m-am saturat
Si as vrea sa intelegi odata ca ai gresit cu modul in care tu m-ai judecat!
Plus c-astept scuze c-ai vorbit asa cu mine!
- Vai, ce sa spun! Printesa rasfatata s-a trezit acum din tine!

Oi avea eu bani, dar nu sunt rasfatat
Mereu v-am dat si voua si n-am ascuns ca sunt bogat!
- Nu-mi place jocul asta, ati ajuns sa va certati chiar rau de tot!
- Da? Tie ti-e simplu sa vorbesti, ca si tu taci si faci, desi in hora iti pare mereu ca joci!

- Da chiar asa! Tu stai acolo si ne judeci, imparti dreptate si cuviinta,
Dar tu n-ai spus ce ai vrea cu adevarat si ce-ti doreste intreaga fiinta!
- Hai spune! De ce taci? Ca sa te judecam si noi pe tine!
- Da, sigur! Ca sa ajunga scandalul si mai mare decat mine!

Si uite asa a continuat, s-au tot certat cei trei amici in seara aceea
Si s-au jicnit, balacarit, " impuns ", " scos ochii " si - " ntepat "
Astfel incat nu s-au mai vorbit in zilele care au urmat.
Un lucru este sigur insa - ceva au invatat - s-au cunoscut cu adevarat!

Si dupa aceea, dupa circa o saptamana
In care s-au gandit si au realizat ca fiecare are un drept la libertate
S-au intalnit, s-au cerut scuze si uneori au luat-o de la capat,
Mai slab sau mai intens, de multe ori s-au mai certat!

Si uite asa acuma, c-au trecut anii
Cei trei amici pot spune ca sunt prieteni cu adevarat.
Stiu ce gandesc, ce simt, cum sunt in realitate
Si au rezistat, tot impreuna, cu sentimentele lor peste ani!

Acel joc, pentru ei, a avut intr-adevar valoare,
Care, cand se intalneau, nu discutau decat asa in mare.
S-au cunoscut cine si ce sunt de fapt
Si asta foarte mult i a apropiat.

Asa ca, daca ai prieteni, pastreaza-i prin adevarata-ti fata,
Nu fabrica falsuri si alte persoane inexistente-n tine,
Pentru c-asa triezi si suferi mai putin in viata!
De ce? Pentru ca cine va ramane langa tine
Ramane langa un om viu, nu langa o persoana moarta!

Calatorii paralele

Aseara am calatorit prin vis
Prin sate, pe carari de deal, campii am mers si am poposit
A fost asa frumos ca am devenit deodata incarcata
Si m-am trezit zambind, vazand in fata mea o zi luminata.

A mai trecut o zi si aseara am calatorit, din nou, prin vis
Dar de aceasta data am zburat pana un nor am atins
Era asa de moale, fin si catifelat
Incat l-am strans in brate si l-am iubit cu adevarat.

Da, dar cu o zi inainte am facut o fapta buna
Plus ca am incercat, pe cat posibil, constiinta s-o descarc
Nu mi-as dori sa mai cobor si sa calatoresc incet, in ritm de pas
Acuma mi se pare un drum greoi, apasator, plictisitor, nedescurcat.

Stranie senzatie a unui corp fizic greoi
Ca poate sa zboare ca un fulg oricand, mereu si peste tot
Si cand incerci si simti ca n-ai putea cu adevarat
Simti ca ai un bolovan care te trage in jos, te tine in fata pana te-a incrustat.

Asa ca astazi m-am trezit din nou zambind
Increzatoare, vesela, usoara, chiar plutind
De data asta nu am mai vazut o zi frumoasa
Deoarece stiam ca eu o fac sa fie minunata.

Si uite asa a mai trecut o zi cu soare
Si aseara am calatorit, din nou, prin vis pe mare
Este o viata personala, paralela pe care o traiesc
Asa ca acuma trebuie sa ma intorc, caci am sa iti povestesc despre calatoria mea prin viata.

Cazuri tarzi ( D A P )

- Am intuit candva un lucru mare
Dar am crezut ca este vis si l-am lasat la soare
Apoi am tot sperat marea cu stele
Pana ce speranta a murit odata cu ele.

- Da! Si eu am crezut ca sunt bolnava
Dar cred ca asa a fost, deoarece am fost spitalizata
Apoi nu am crezut ca am ce mi se spune
Pana am ajuns sa fiu perfect sanatoasa.

- La mine-i si mai bine! Eu am crezut ca mor fara " iubirea vietii "
Dar am trait, ca trebuia, si am cunoscut pe cineva anume
Apoi nu am mai vrut sa mor si sa raman in asta lume
Pana am ajuns sa realizez ca imi traiesc iubirea vietii.

- Eu, cand sofam, am omorat un caine
Dar am sperat ca este viu si ca a scapat
Apoi am realizat ca este mort pe bune
Pana am constientizat ca eu nu am scapat de fapt.

- Eu m-am distrat in viata asta atat de tare...
Dar am crezut ca asta nu va avea nici o urmare
Apoi, deodata, am vazut ca sunt batrana si nu am nimic
Pana am ajuns sa innebunesc si m-am imbolnavit.

- O! Nu-i asa! Nu e asa deloc!
Pentru ca eu nu m-am distrat, doar am muncit si invatat cam peste tot
Dar intr-o zi am realizat ca am imbatranit si n-am nimic
Pana am ajuns sa-mi para rau ca viata eu nu mi-am trait.

- Asa e! Eu am multe amintiri cu mine
Dar ele imi faceau si rau, nu numai bine
Apoi am inceput sa stiu ca nu pot sa traiesc din nou
Pana am ajuns sa le inteleg si sa traiesc din ele mereu.

- Da! Pentru ca visele lasate la soare
Candva s-au implinit, intelegand ca totul trebuia sa aiba o urmare
- Si apoi, tot ce am crezut ca vine - a venit
Indiferent ca a fost de bine sau de rau - asa cum am prevestit!

- Pentru ca " de ce ti-e frica nu scapi niciodata "!
- Asa cum ce-ti doresti vine mereu, chiar daca cu o alta fata!
- Ce bine ca am inteles mai multe acum!
- Si ce pacat ca n-am stiut atunci si am suferit degeaba treisferturi din drum!

Spiritul Craciunului - Cascada Iubirii

Vine Craciunul cu a sa unica magie
Primiti colindatorii cu bucuria in casa sa va intre pe vecie
Cu nuci, mere, covrigi si portocale glasul sa-l rasplatiti ca va urat in prag
Pentru a putea merge mai departe si in alte case sa intre in inimi uniunea intre frati!

Vine Craciunul cu al sau mister de bunatate infinita
Primiti miracolul de veselie si mistica umilinta faurita
Cu gandul ca macar o data in an sincer sa ne iubim
Pentru a putea continua drumul intr-un mod uman si astfel fericiti sa fim!

Vine Craciunul cu a sa mireasma de decembrie trecut si viitor
Primiti Spiritul Sarbatorilor de iarna cu o poveste dintr-un camin protector
Cu multa caldura, liniste si pace introceti-va fata catre inima cea de zi cu zi
Pentru a putea naste o calauza a pasilor in Lumina si pentru a putea construi!

Vine Craciunul incarcat de o calma feerie entuziasta
Primiti Sfanta traire macar sa va fie in preajma
Cu puritate, fragilitate si sincera copilarie
Pentru a putea fi ceea ce tu te rogi in fiecare zi sa fie!

Si vine Craciunul - o sarbatoarea cu adevarat speciala
Priveste deosebitul cum in tine devine o traire normala
Cu bulgari de zapada la caldura sobei sa ne jucam in suflete copilaros
Caci numai asa zambetul iti va rasuna in clopotei de roua in fiecare zi cu rost!

Vine Craciunul - lasa-l sa lumineze intunericul din sufletul tau
Primeste atingerea mangaierii calde din sentiment sa te faca a zambi din nou
Pentru ca meriti tot ce-i mai bun pe Lume
Deschide-ti inima unei minuni, izvor de bucurie - iubeste caci vei fii iubit si asta inseamna totul - e pe bune!

Drumul

Cine ti-a dat tie dreptul oare
Sa te crezi cu mult mai mare?
Caci lumea ta, chiar daca iti pare infinita
Nu este cu nimic mai putin marginita!

Tu esti mai mare - e normal c-acvariul tau
Sa fie pe masura nevoilor tale
Dar pentru cel mic al lui borcan
Este cum e pentru tine multitudinea de posibilitate!

Oare tu crezi ca daca vezi limitarea lui
Nu este altul mai mare decat tine sa te vada pui?
Si care sa observe barierele lumii tale
Doar pentru ca el este, de aceasta data, mai mare?

Tu nu vezi ca si prin el curge viata?
Ca are si el cerinte, fericire, durere si o povata?
Tu crezi ca daca el e mic nu are nimic de spus
Si doar tu, pentru ca esti mare, poti sa dai lectii fiind astfel predispus?

Crezi ca dimensiunea ierarhie iti da neaparat dreptate
Cand filosofia inaltului de o Viata a fost sa stii sa inveti si de la copii, discipoli autenticitate?!?
Facand automat ca invatatului si rangului sa-i fie asociata deplinatatea
Si micului, saracului sa ii fie pecetea singuratatea!

Ei bine, te inseli! Nu este asa cum ti-e comod sa crezi!
Gresesti si esti orbit cand ai putea chiar sa planezi!
Da! Auzi bine - sa planezi! Fiind cu adevarat superior
Intr-o lume in care marele inseamna sa poti sa accepti ca esti mic asa cum din ce stii simti ca mai putin cunosti din Adevar!

Caci superior nu inseamna sa te porti intr-un mod diferit,
In felul asta iti arati doar inferioritatea clara in esenta,
Reprezinta sa vezi echilibrat cum marele e relativ infinit
Si cel mic poate are o mai mare in viata experienta.

Nu crezi ca ai ajuns unde te afli pentru ca cineva te-a protejat?
Sau asta nu este suficient pentru a face la fel cu altul in locul tau de " vina "?
Mai bine sa-l omori in fasa si sa-l lasi neevaluat
Sperand ca altul o sa te lase sa traiesti si o sa-ti lase radacina.

Desi te simti aiurea in postura ta codata
Poate-i mai bine sa incerci sa evoluezi
Decat sa te intrebi de ce te afli acolo fara pata
Cand, de fapt, prietenia, bunatatea si egalul ar trebui sa le inveti.

Si daca tot incepi sa accepti
Ca poti sa aduni de la oricine in lumea asta
Intelege ca este necesar ca si tu sa aperi si sa protejezi
Pentru ca si cel mic sa aibe o sansa egala de a creste in lumea asta.

Caci daca nu atunci ti-e simplu ca sa judeci
Ca tu ai putut sa faci si sa dregi pe pamant
Cand daca tie ti s-ar fi taiat o aripa ai fi ajuns sa fumegi
Mai rau decat cel mic si ca cel mare - e ingust!

Asa ca hai o mana sa ne dam in viata asta fara de egalitate
Caci nu cred ca dreptul il avem de a judeca
Intr-o crestere si insiruire ce cere fraternitate
Si in care egalitatea ti-o castigi prin respect si spiritualitate.

Sa ne iubim, de unu-i mic sa-l ajutam sa creasca
Dar de e mare, chiar daca e pecetluit,
Sa avem puterea sa il respectam la adevarata valoare maiastra
Caci poate el, chiar daca noi nu credem, este cel miruit.

Caci unul zboara, altul vede,
Celalalt sa vindece poate sa faca minuni
Fiecare are rostul si scopul sau in viata
Chiar daca noi ne credem cel mai mare miracol in scrum!

Respecta Pamantul

Pamantul de sub picioarele tale,
Exact acela pe care calci tu acum,
Cuprinde atatea informatii vitale
Cat nu are sa adune nimeni in viata sa pe Pamant!

Da, doar acea bucatica insignifianta pentru intreg
Poate sa-ti spuna o istorie ce nu a vazut-o ochiul
Si sa-ti dea o energie pentru a putea fi perfect
Si trup si suflet cuprinzand intr-ansul focul.

Nu te-ai gandit vreodata nici o clipa
Ce s-a intamplat pe acolo pe unde mergi tu?
Poate acolo o mare idila candva se infiripa
Sau poate o mare napasta a cazut!?

Poate-i imbibat cu sange de glie
Intr-un razboi al stramosilor tai
Sau poate o rascoala a vreunui sclav in robie
Pentru a putea tu fii liber si a alerga pe vai!

Respecta pamantul, sa il simti incearca
Nu il lua ca pe dat ce ti s-a cuvenit!
Ca poate intr-o zi, din atata ignoranta,
Se va ascunde adanc in el si nu isi va mai reveni!

Respecta pamantul, sa il cunosti incearca
Nu mai dori sa-l stapanesti prin avutie
Caci poate intr-o zi de langa tine va fugi
Si vei irosi, astfel, o intreaga viata ce o vei considera nemeritata!

Respecta pamantul caci el exista in noi, in fiecare,
Si lui e sete si ii este foame, poate sa nasca, sa rodeasca
Si lui e cald sau frig, tanjeste sau se satura
Si el de e ingrijit zambeste rasplatindu-te, caci poate sa-nfloreasca!

Respecta pamantul caci, ca noi toti,
Numai asa te poate respecta si el
Si are puterea sa-ti dea inainte si inapoi
Istorie, copii, bunici si stranepoti!

Istoria unei picaturi de...

Petala de roua inmuiata in amurg
Sta agatata in imaginea ochiului meu
E seva ce iese cand rana a aparut
Si picatura de ploaie agatata de ciobul codrului
Din feeria lacrimii ce curge plapand

Poate sa fie o adiere existenta
Poate sa fie un dat inedit
Poate sa fie o matafora aparenta
Sau poate sa fie chiar ce tu ai gandit
Intr-o viata variabila de al tau destin relativ prevestit

Cand vezi picatura poate sa fie orice
Si roua si ploaie si lacrimi in totalitatea finita
Caci diferenta o face creierul ce percepe obtuz
Ce codul din suma ereditara i-o spune
Trista limitare ce nu te lasa sa percepi existand in infinit.

Puzzel-ul / Transformarea

Verde-mi bate inima-n urechea pana mai ieri surda
Crem in pastel creieru-mi vorbeste prin limba ce era muta
Albul cel pur ochii-mi respira prin nasul ce a fost blocat
Bleul albastru piciorele-mi deseneaza drumul pe care mainile deja l-au urmat.

Rosu imi curge prin par si transmite trairi catre stele
Galben timpanul ceresc pulseaza in inima vietii intre ele
Portocaliu vocea-mi vibreaza prin unghia timpului meu
Mov-purpuriul sa il transmit ca informatie-n eseu.

Incerc sa vorbesc printr-o struna ce viata prinde ciupita de suflet de inger
Merg pe o carare ce nu se vede - a inimilor multe - regret sau mister
Ma ghidez dupa fluturi ce zboara printre norii de umbra
Si poposesc la fiecare pas, in orice locsor sunt primita se sper.

Copacul din lac radacina in cer si-o arata
Ramurile-i sunt trimise antene prin cosmos - imagini sa vada
Trunchiul i s-a intins pana a inconjurat Pamantul
Fructele sale au populat Galaxia si mutul ca si surdul.

Piciorele-mi vad ce e-n fata sa spuna
Mainile-mi vorbesc ce au simtit pe unde au fost
Ochiu-mi gandeste imaginea ce o aduna
Urechile-mi respira frumosul din noi adapost.

Incet m-am trezit c-a pus stapanire pe mine
Mecanismul mi l-a dat peste cap glorios
Oare o sa invinga ce-i mai bine prin mine
Sau toate durerea a fost fara rost?

Caci acum inima-mi vede imagini ce limba le simte
Si ochiu-mi vorbeste ce simt, ce gandesc
Nasul imi merge peste tot in nestire
Urechia-mi cauta ce-a fost si o sa fie in celest.

Si sunt un monstru intre oamenii normali
Toti fug de mine parc-as fi toata ciumata
Si stau si ma gandesc ca nu pot sa-i condamn
Cum sa intelegem noi ce se petrece intr-o fiinta diferita - ciudata!?!

Asa se intampla tot ce-i intre noi,
Se construieste o feerie initiala ireala
Caci cautam asemanarile ce le vedem in foi
Iar tot ce gasim e o diferenta...doar fenomenala.

Cand o sa inceteze cautarea idem si identic?
Cand o sa credem si o sa apreciem individualul?
Cand o sa respectam identitatea celuilalt ermetic
Si o sa ramanem noi, chiar daca apreciem banalul?

Cand n-o sa mai vedem ciudatul lor?
Cand o sa identificam puterea noastra?
Atunci o sa putem sa respiram prin fiecare por
Iubirea, bunatatea si culoarea albastra!

Si o sa fie omul egal in dualitate
Si o sa creasca-n sanatate peste tot
Fericirea plinului din viata noastra
O sa ne umple viata in fiecare colt!

Sufletelul pisicutei Miau

Sunt si eu un sufletel,
Va rog nu ma omorati,
Viata intreaga vreau s-o am
Pentru a va servi!

Ma gandesc acum mai bine,
Mami meu unde o fi?
Ce fac eu aici pe lume
Fara frati, fara copii?

Vreau si eu o mangaiere,
Vreau si eu labut' sa dau,
Vreau si eu o alintare,
Un ghem parca-l zmotoceam!

Cin' se joaca si cu mine?
Cine ma ia si pe mine-n seama?
Acuma mi-e fomita!
Vreau lapticul cel de seara!

Da, stiu! Sunt cam alintata!
Dar acuma mi-e somnic
Si stau un picut frumos
Ca sa visez dragastos!

Miau va spun si noapte buna
Pana maine cand mai cresc
Si poate pe langa mine gasesc
Jucarii, colegi si o vorba buna!

Ura si venin - durere!

Iarta-ma ca nu sunt proasta,
Iarta-ma ca nu stau ca o floare-n clastra,
Iarta-ma ca exist in felul meu,
Iarta-ma ca nu sunt de acord cu stilul tau!

Iarta-ma ca sunt ce sunt in " fum ",
Iarta-ma ca nu-mi doresc un alt drum,
Iarta-ma ca vreau si eu egalitate,
Iarta-ma ca nu pot sa las mai mult ca tine in eternitate!

Iarta-ma ca des mai comentez,
Iarta-ma ca-n felul asta te stresez,
Iarta-ma ca-n mine mai visez
Iarta-ma ca am dorinta-n suflet - sfatuirea mi-o doresc!

Iarta-ma ca vreau si eu,
Iarta-ma ca indraznesc sa cer ce tu cam ai mereu,
Iarta-ma ca judec ce faci tu,
Iarta-ma ca-ti spun de un alt drum!

Iarta-ma ca nu iti dau dreptate,
Iarta-ma ca nu te inteleg,
Dar vezi odata ca nici tu nu dai egalitate
Si intelege-n lumea asta ca e normal ca daca ceri sa si oferi!

Iarta-ma ca poate am dreptate,
Iarta-ma ca te oblig sa vezi ca tu nu ai deplinatate,
Iarta-ma ca te contrazic in nestire,
Dar nu uita ca si tu faci la fel cu mine - fara fire!

Poate ar trebui sa te bucuri ca cineva te indreapta,
Poate ar trebui sa fii receptiv cand calea ti-a arata,
Poate ar trebui sa sari in sus ca cineva-ti explica
Fara mismasuri pe la spate, dar tie ti se pare ca-ti complica!

Caci iti complica toata existenta minimala,
Ca te resuscirteaza lasandu-te fara raceala,
Ca iti insufla darul vietii,
Dar tu esti mic - ti-e frica sa traiesti cu harul tineretii!

Caci de o Viata existenta spirituala e apreciata
Si apartenenta este ca toata lumea cautata!
Dar tu n-ai nici o sansa sa invii
Deoarece te minti atat de mult incat nici intunericul nu esti capabil sa-l previ!

Esti orbit de egoismul far' de fraternitate,
Esti luat cu totul de orgoliul cel far' de intimitate
Si nu-ti dai seama ca esti mancat chiar de viu
De o viata moarta lipsita in totalitate de spiritualitate!

Nu esti capabil sa oferi nimic
Decat sa ceri fara un pic de mila!
Nu poti sa-l lasi pe altul sa traiasca pe deplin
In a ta lacomie, fara strop de constiita - compatimire!

Cum ai tupeul sa-ti mai ceri tributul
Cand tu nu l-ai platit pe al tau nicicand?
Nu ti-e rusine sa-ti scoti fructul
Mancat de viermi de ca si cum ar fi chiar foarte bun?

Mereu un las - il bagi pe altul la inaintare,
Caci tu nu ai curajul sa faci cam nimic!
Intotdeauna altul sa lupte si sa s-o ia fara aparare
Cand tu stai asigurat la caldurica si injectezi venin!

Daca altul nu-nghite - el e prost
Caci " cel destept cedeaza " - fara rost!
Da! fara rost cu tine langa mine,
Caci nu se-ntampla nimic! Decat s-adun momente dureroase si triste!

Nu stii decat la drumul tau sa te gandesti!
Ce mai conteaza ce vrea al de langa tine!?
Caci daca nu, tu nu suporti alta varianta fara sa te perpelesti,
Nu te intereseaza ca poate celalalt se simte vaduvit de cate o sansa!

Nu vezi nimic in afara de ale tale interese!
Nu te intereseaza ca poate altul le are pe ale lui!
Te dovedesti a fi un om fara de scrupul
In lumea lui mojica si meschina - de nimic!

Mereu gasesti justificari si explicatii,
De parca altul nu le-ar putea avea pe ale lui!
Dar ce conteaza! A ta e dreptatea fara margini!
Lasa-l pe altul sa moara sacrificat apusului!

Cam des, dupa ce esti strateg, de fapt, pui vina-n carca altuia
Caci tie ti-e prea greu s-o porti cica mereu, in realitate niciodata!
Cand, ca sa vezi, tu esti cel mic si josnic,
Dar o dai intoarsa, cam des, asa din condei!

Asa ca iarta-ma, inca o data, ca nu ma las omorata
Si nu ma dau batuta, un om ca tine sa ma acapareze in mod idiot!
Pentru ca vreau sa traiesc si vreau sa fiu fericita
Langa un om ce il intereseaza si poate sa fie tot!

Tie macar nu ti-e rusine
De ce-ai vorbit si ce-ai facut!
Pentru ca o proasta ca mine
Ar fi putut sa inteleaga nervii de moment care au trecut!

Dar nu! Tu nu vrei nici macar sa-ncerci
Sa faci ceva sa fie bine
Decat daca eu renunt la ce vreau eu
Ca sa-ti fie tie bine, iar mie - e pe vine!

S-astept mereu minciuna dobitociei tale
De om josnic ce nu va schimba nimic
Sa treaca varsta ce nu-si are egalare,
Sa vad cum tu vei gasi alte scuze, explicatii pe care va trebui sa le-nghit pelin!

Asa ca iarta-ma ca nu vreau sa te am in viata mea!
Mi-e scarba sa te vad, cum mi-e de moarte,
Caci tu in loc sa faci ceva cu viata ta
Alegi sa te ingropi, batandu-ti joc de viata cea cu multe soarte!

Nu o mai da pe mine caci m-am saturat
Tu ai ales sa faci sa fie fara vina
Al tau drum si a ta cale in pacat
Pe care o vezi mirobolanta si fara suspine!

Dar cine va rade la capat va rade mai bine
Si chiar daca nu ai sa te trezesti in asta viata
Tu ai sa vezi, si inca mult prea bine, cand o sa vina
Si sufletul tau nu va fi cu nimic mai mult decat o zdreanta!

Asa ca iarta-ma ca m-am impotrivit
Si nu am vrut al tau venin sa-l gust in pace
Si iarta-ma ca-n zbaterea mea de-a trai
M-am luptat si m-am certat pentru a mea liniste din carapace!

Caci, dragul meu prostut, carapacea despre care am vorbit
Trebuia sa fie pentru noi doi ca Lumea s-o gustam din plin,
Nu insemna nimica rau - decat iubirea!
Imi pare rau ca nu vrei sa-ntelegi ce este fericirea!

Si uite asa, intr-adevar, de la iubire la ura e un pas
Pentru ca doare sentimentul atunci cand este lasat fara ceas
Durerea naste valuri de furie, nervi, rautate
Pentru ca-n multe cazuri nu e impartita in egalitate!

Si unuia-i mai simplu sa trimita ploi
Caci nu il doare si nu se afla in noroi...
Dar nu mai pot sa lupt caci sunt deja mult prea ranita
Asa ca odihneasca-se in pace fericirea ce a fost faurita!

Ecuatia ( pasi, rezolvarea mea )

Ce bine e sa stai deoparte, sa privesti!
Sa vrei s-admiri, sa tragi concluzii - sa intelegi!
Parca deodata totul capata lumina intr-o alta sfera, perspectiva
Si pare atat de simplu si usor tot ce parea incalcit si plin de vina.

E atat de greu si totusi simplu cand incepi,
E ecuatia banala pe care si un copil o stie pe derost
Dar, din pacate, crestem si uitam de ea
Desi totul porneste de la ce vrei tu sa faci cu viata ta.

Prioritatile si visele au in problema un rol aparte
De ele depinde logica pe care o vei urma in rezolvarea sa,
Iar logica e importanta pentru pasii rezolvarii ce vor urma
Pentru ca, astfel, rezultatul este in functie de gandirea ta.

Da! Asta-i frumos intr-o problema a vietii
Ca rezultatu-i diferit in functie de optiunea ta
Si daca nu-ti schimbi pasii in mijlocul problemei
Obtinutul va fi chiar vrerea ta.

N-ar trebui sa fii influentat in rezolvarea ecuatiei banale
Pentru ca altii au alte planuri, alte vise si un alt fel de a gandi
De nu faci asta sa nu te mire esecul vietii tale
Si atunci incearca sa traiesti cu fericirea lor, pe care ai ales-o in schimbul fericirii tale.

Ce vrei tu poate pentru altii e obisnuita,
Ce-ti place tie poate pentru ei e un chin
Si chinul tau se poate ca pentru ei sa fie o dorinta,
De ce sa le amesteci? Ca sa nu mai fie nimeni multumit?

Tu nu poti sa te multumesti decat pe tine
Si, poate, doar pe cei ce au ajutat sa ajungi acolo.
Asa ca este logic sa crezi ca altii te vor multumi pe tine,
La fel cum e sa crezi ca ei gandesc si spera ca si mine.

E simplu! Nu te ambala prea tare!
De vrei sa te formezi si sa fii liber cum esti tu
Trebuie sa intelegi ca altii nu-s ca tine,
Dar sunt persoane, ca si tine, pe Pamant.

Si ei au dorinte, vise si nemultumiri,
Numai ca-s diferite in functie de propria gandire.
Si au, la fel, nevoie de o libertate desavarsita
Pentru a creste si zbura la fel de bine ca si tine!

Carmuirea volanului cu cea a destinului!

Astazi am impartasit, din nou, un accident,
La fel ca cel de acum o luna -
Care era, oricum, la fel ca cel de acum trei luni-
Asa ca nu m-a mai socat nimic - pe bune acum!

E adevarata faza cu acomodarea!
Chiar si cu rau, nu numa'n bine!
Prima data-i soc, gandirea si mirarea
Apoi te obisnuiesti, ramanand doar urme fine.

Eram in trafic, in masina sau tramvai
Pe drum cu prioritate ne aflam, circulam regulamentar.
Unii vin, ca noi, normal din sens opus,
Altii din lateral se angajeaza in manevra de intrat pe drum.

Acum, legal, ei trebuie prioritatea s-o cedeze,
Nu numai dreptu-n trafic al celor angajati in depasire
Ci si atentia si in mod special rabdarea
Pentru a le iesi in siguranta manevra - angajarea.

Unii se uita doar in stanga
Uitand cu totul de banda dinspre dreapta
Sau cred ca o s-o ciupeasca ei pana la mijloc
Unde o sa se asigure...ramane doar speranta!

De obicei nu-ncapi pana la capat,
Iar cei ce se aflau in departare au ajuns deja,
Incomodezi, le mananci timpul,
Te claxoneaza, te injura si te fac sardea!

De esti mai slab de inger si te pierzi cu firea
Te angajezi in curba si uiti in dreapta sa-ti asiguri prevenirea
Si, uite asa, alte claxoane, nebunie,
Alte injuraturi, uneori BOOM!!! - accident - politia faclie!

Unii se uita doar in orizont
Uitand ca, poate, mai aproape e pericolul-masina
Si se trezesc cand frana altuia o simt in bot
Si tot claxoane, injuraturi, poate batai - ei sunt de vina!

Sa nu vorbesc despre toata bataia de cap:
Alergatura, declaratii, asigurari - toate pe pat
Si stresul ca trebuia s-ajungi si poate nu mai ai masina -
Ti-ai transformat o zi normala intr-un chin pe motorina.

Dar de la povestire am deviat
Ca sa creez imaginea de ansamblu.
Ideea e ca exact asa s-a-ntamplat,
Noi fiind prioritatea si altul fiind dezastrul!

Simteam frana pana in varf de par,
Legea fizicii este la ea acasa,
Vedeam cum vine masinuta catre noi
Si frana n-o ajuta sa opreasca pana-n monstru!

Deja stiam ce urmeaza din secunda in secunda
Ma pregateam sa simt zdruncinatura-n noi
Era la fel ca cel de alta data
Acelasi unghi repetitiv, oare din nou o sa scapam noi intre noi?

Dar astazi am avut surpriza,
Fata de celelalte dati,
Ca omul sa accelereze daca a vazut ca nu mai tinea frana
Tragand volanul in stanga rau de tot.

Astfel, masina am vazut cum a uschit-o la un milimetru,
Desi riscant caci cat pe ce sa intre-n sens opus
Oricum tragand apoi in dreapta catre centru a redresat-o
Si a luat-o prin mijloc, dar de data asta drept pe drum.

Daca era sa aiba ghinion cu totul,
Din sens opus, pe mijloc, putea sa vina tot tramvai,
Dar acesta era oprit de tot la semaforul
Ce a crescut norocul in sansa dintr-o zi cobai.

Si uite asa omul a evitat accidentul
Iesind nevatamati cu toti participanti la trafic,
Norocul lui, al nostru sau al vostru
Ca ati putut sa mergeti linistiti pe drumul nostru?

Caci data trecuta cand a fost
Si pustiului nu i-a trecut prin cap manevra de accelerare
Mama mi-a spus ca imi scria la zodiac -
" Atentie de mergeti la drum mare ".

M-am intrebat de eu am fost cu ghinionul in masina
Puteam sa-l evitam? Caci intuitia-mi spunea ca sa mai stam o clipa!
Sau, de am fi stat mai mult, tot se-ntampla ce ar fi trebuit sa fie
Si ar fi fost mai rau dezastrul - o nenorocire?!

Acuma a trecut pentru c-am fost mai protejati!
De conjunctura astrala sau de experienta celui aflat la volan?
Caci este sigur, de data asta a fost un om cu experienta
Ce a manevrat volanul si destinul pe frecventa.

Acum ma-ntreb: de ce atatea accidente intr-un timp atat de scurt?
Cu siguranta trebuie sa-nvat ceva, ce se repeta pentru ca nu vreau s-ascult!
Am sa constientizez, inca o data, importanta fiecarei clipe
Si am sa-mi ghidez viata de zi cu zi ca pe un dar anume!

Participanti la trafic, aveti mare grija in tot ce faceti!
Intr-o clipita soarele a apus si vine vremea grea,
Ori pentru altii, ori pentru voi si familia voastra
Nu calcati cu noroi in casele pe care, poate, candva o sa le vizitati!

Mereu am zis cum e panoul
Si nu uitati nici voi ca viata-i cea cu prioritate.
Decat sa n-ajungi niciodata
Mai bine intarzii si esti sanctionata!

Caci, trecand peste scuza - conjunctura si destin
Exista puncte in viata ce ni le facem pe deplin
Si nu putem da vina nici pe astre
Caci nu asa face natura dezastre!

Sa fiti atenti, prudenti si rabdatori!
Ganditi-va la tot, nu numai la motor!
Exista conduita preventiva valabila pentru toti
Si nu uitati ca vreti sa mai mancati si sa aniversati cu tort!

Asa ca - La Multi Ani si la multi bani!
La multa liniste in suflet, dar si la volan!
Caci sper sa fi ramas ceva din ce-am vorbit
Ca pe cam multe pagini am descris, desi am spicuit!

Si ca sa fac cum fac eu mai mereu
Va spun sa dati un click pe titlu
Si ca sa nu pun numai lucruri serioase m-am gandit
Sa va atasez site-ul cu masini si jocuri!

Caci daca tot e la raliu sa credem ca ne aflam
Mai bine-n viata noastra sa-l avem in monitor
Sa incercam aici reflexele sa ni le perfectionam
Si cu ocazia asta ne mai si distram -
Si fara riscul sa distrugem vreun calculator!

Apropierea

Apropierea unei atingeri - adiere naste
Suflul unei miresme de o clipa in tacere,
Clipa de raza cu calm si fericire creaza
Nisipul clepsidrei cea mare - amintirea din fereastra,
Pastreaza in ea imagini de luminat vis
Ce coaguleaza universul si dezvolta un intreg paradis.

Stropul de roua atinge sufletul in clopotei de nemurire
Ce contureaza atingerea fina a aripilor de Ingeri ce canta, suspina,
Minuni de trairi - cascade curg in nestire
Asa cum si petalele infloresc, surasul de Soare a caldura respira.
Sufletul tresare, se umple de seva vietii eterne
Ce face universul s-adune puteri de negandita magie
A picaturii din lacrima iubirii ce arde in vesnicie.

Iubirea care creste, iubirea ce invinge, tanjeste a dorinta,
Iubirea de copil ce neputinta secetei de dor si nesperanta niciodata n-o atinge,
Iubirea care sparge orice obstacol dintr-o viata efemera si propice
Iubirea care ingheata-n sange si arde tot ce-i sta in cale din vointa,
Iubirea care praful nu-l cunoaste-n absolutul sferei dintre noi
Si careia si frigul ii face bine ca frumusetea vantului intre nori,
Iubirea care curcubeu-l vede in fiecare emisfera paralela
Si care traieste sa adune, sa respire pentru a emana o noua era,
Cea ce te-nalta catre stele nevazute ochiului uman
Si tot ea este cea care te scalda in valurile datatoare ale marelui ocean,
Ea ce se joaca gadilandu-ti fiinta intreaga cu alintare de matase
Mangaieri, sarutari tandre, imbratisari de suflet al sentimentului sirop in glastre
Si se incrusteaza in piatra infinitului eterna,
Ramane intre noi cat timp imaginatia nu poate sa perceapa paralela.

E talismanul ce-l porti tu la gat in fiecare ceas,
Sufletul tau pastreaza-n el sageata invierii pas cu pas.
Deschide usa catre raza bucuriei - hora jocului sa-ti intre-n casa!
Simte vibratia atingerii ca o imbietoare rasuflare miraculoasa!
In fiecare fibra a celulei tale sa o simti - nu vrei ragaz
Zboara din piscurile neantului nespus, eliberandu-ti sufletul de raul ce-a ramas!
Invie, creste, mangaie sarutul ce deschide portile aerului - apa,
Nu ai cuvinte sa descrii imensa stralucire ce se afla in imaginea de gheata!
Caci tot ce atingi mai mare se transforma in infinit
Si energia ti-o descatuseaza in mii de ani lumina,
Nu-ti fie frica sa te lasi purtat de vis
Si nu uita ca doar asa poate sa fie Rai intre noi si abis.

Apusul vine - fila se va da intr-un alt tablou de sticla
Ce prinde-n el esenta toata a amintirii dintr-o viata spiritual nebanuita,
Inima ta imbibata este in linistea si pacea absolutului fidel
Si impacata va zbura catre un alt taram de implinit mister.
Te uiti in urma - vezi ca totul a fost simplu cand credeai ca este greu,
Atingerea, apropierea si sarutul te-au salvat de la pieirea-n efemer!


Da click pe titlul poeziei si vei intra pe un site in care vei gasi articole despre limbajul trupului, dragoste, relatii...poate vei gasi ceva interesant!

Geamantanul / Lista de fite

Pantofi cu toc
Cizme cu bot
Papuci cu talpa
Ghete de balta
Fustite scurte
Rochii marunte
Bluzite stramte
Tricouri multe
Bluji bleu inchis
Raiati maron deschis
Trening roscat
Egar mulat
Sutien de gala
Maieu de vara
Chilotei de munte
Sosete multe
Bikini de mare
Lotiune de soare
Salteaua de plaja
Umbreluta cu " coaja "
Sampon pentru par
Balsam hranitor
Crema de corp
Cu masca de " bot "
Parfumuri de toate
Cercei multi pe roate
Lanturi, inele
Mare nevoie de ele
Aparat de epilat
Plus cel de fotografiat
Laptop si camera
Ah! Sa nu uit - feon de uscat!
Trusa de unghii
Cu gama de oja
Farduri si rujuri
Cu demachiantul - o poza!
De mancare nimic
Tin cura de slabit
Cafea si tigari
Sa nu uitam sa le luam

Cam atat, cred ca-i gata
- Mama! uite lista pentru fata!
" Poftim?! Cam mult! Nu am bani!
Invata, i-ati o slujba, daca vrei vacanta cu golani! "

- Tata! Ajuta-ma! Da-mi banii tu!
" Intreab-o pe maica-ta! eu n-am cu ce sa te ajut! "

Crize, planset, isterie
Telefoane, rugaminti, fata-i " pe felie "

- Mai, va rog frumos! Promit ca-nvat la anul!
" Ai varsta de anul trei si inca n-ai dat bacalaureatul "
- Promit c-am sa ma redresez
Dar am nevoie de vacanta, nu sa ma STRESEZ!!!
" Asa ai zis mereu si n-ai facut nimic!
Betii, bani si distractii, numai la asta te-ai gandit! "
- Pai cam tarziu te-ai trezit sa faci ceva!
De mica, de vroiai sa-nvat, trebuia sa ma obisnuieti asa!!!
" Pai daca-i prea tarziu de ce ai promis ca o sa schimbi ceva? "
- Pentru ca vreau sa fac ceva-n vacanta asta - E A MEA!!!
" Santaje, promisiuni, minciuni desarte "
- Da! Bine! Tu da-mi banii s-ai sa vezi apoi ca nu-i asa!

Bani nu s-au dat si nici n-au mai venit vreodata,
Iar fata de invatat nu s-a mai apucat niciodata.
A stat si a vegetat vacanta toata
Amanetand, imprumutand - de aici incolo de val a fost luata.
Apoi de scoala s-a lasat definitiv
Pentru a-si lua o slujba, dar a regretat...tardiv
Si si-a facut si un prieten " putred " de bogat
Si, uite asa, povestea a luat-o de la capat si s-a repetat:

- Mihai! Asta e lista de cumparaturi!
Da-mi bani ca sa le fac si ca sa am de drum!
" Da, bine! Ca numai asta sti sa faci!
Un mare prost am fost eu cand am crezut ca tu pe mine chiar ma placi! "

Tot planset, teatru, isterie,
Dar are bani si asta-i, pentru ea, o bucurie!
Si liste multe au tot urmat
Iar viata ei mereu s-a repetat

Ai probleme in viata de familie sau sociala cu " crizele " adolescentine? Da click pe titlul poeziei si citeste un articol despre Psihologia comportamentului deviant. Este interesant!

Furtuna

O lacrima curge
E o raza de soare
Priveste cum soapta
Mananca rusinea!

Potopul e aproape
Priveste-l cum vine!
Furtuna din ceruri
Pacatul sa-l soarba!

Ploaia nu-i uda
Ci-s ace Divine
Menite sa intepe
Pacatul din fapta!

Fapta e soapta
Gandul e rusine!
Noi toti ne ascundem
De furtuna cereasca!

Priveste cum fuge
Faptura umana
Caci vede de aproape
Cum vine potopul...

Tabloul unei raze de lumina

Rasarind de peste munti
Si luminand precum un zambet de copil,
Soarele iti pare intai timid, fragil
Dar depaseste orice punti!

Langa izvor, acolo-n vale,
Valul de noapte l-a ridicat
Intunericul parand definitiv sa fi plecat
Lasand drum liber catre orice cale!

In orice colt patrunde o raza mica
Si lumineaza omenirea-n intregime,
Iar pe intreaga ei lungime
Se nasc minuni ce si in lumea noastra pica!

Se nasc ciudate umbre
Ce fantezia ti-o descatuseaza
Si pe taramul viselor planeaza
Jucandu-se serioase si putin cam sumbre!

Si viata orice lucru prinde incet,
Parand a se misca prin stralucire,
Comunicand prin intreaga lucire,
Iar daca poti sa fii atent auzi un clinchet!

Tabloul minunat al unei raze de Lumina
Cuprinzand seninatatea unei clipe dintr-o zi,
Arareori se lasa prinsa in clepsidra timpului de suflet
In frumusetea sa de viata plina, de copil!

Cuvintele au prins-o intr-un decor
Si pictorul a desenat-o toata,
Mereu dorindu-se sa fie luata
Nascand in permanenta un dor arzator,

Caci niciodata nu-i aceeasi feerie
Si niciodata nu creaza acelasi vis,
De stari si sentimente scris,
Lumina interioara reprezinta o minune!

Scrisoare de la un raulet catre vant

Dragul meu vant,

Sunt un raulet...inca nu m-am format...cand m-am nascut nu stiam ca exista primejdia, nu stiam ce inseamna primejdia, stateam langa mama care ma ocrotea si curgeam...curgeam lin in armonie si fericire; dar a venit o zi ingrozitoare, o zi in care mama mi-a dat drumul, m-a lasat de unul singur. Erau zile in care ma enerva pentru ca statea tot timpul cu mine si imi spunea ce sa fac, pe unde sa o apuc si ce piatra sa ocolesc...insa acum mi-e dor de ea...a plecat impreuna cu fratiorii mei pe un alt drum.
Acum vad pietrele si mi se pare ca pot sa ma imprietenesc cu ele, ca pot sa ma joc cu ele si nu le mai ocolesc si...ma izbesc de ele, ma rup in doua si ma doare...desi, dupa ce m-am lovit, sunt obligat sa ma intorc si revin, ramane crapatura. De multe, cand ma izbesc, sar stropi din mine si, desi cad inapoi, mi se pare ca ceva lipseste, mi se pare ca au ramas acolo in aer sau pe piatra...pierd din mine si picatura aceea niciodata nu-mi va reveni.
Era odata o zi frumoasa, cu soare - stii? ma impac destul de bine cu soarele - era vesel si dragut cu mine, imi zambea, ne jucam...pana cand ai aparut tu! La inceput te uram! Imi stricai jocul si imi furai prietenul; ma departeai de el obligandu-ma sa curg mai repede decat era ritmul meu...erai aspru si sever, iar eu eram obisnuit cu delicatetea, gingasia...acum, insa, te iubesc! Mi-am dat seama ca soarele este lingusitor, iar tu ma aparai de prefacatoria lui. Cu el intram in lumea fanteziei - tu ma aduceai " cu picioarele pe pamant " - de asta nici nu-mi placeai! Mi-am dat seama ca am imbatranit, ca sunt taiat si ranit si am inceput sa simt durerea dupa ce m-ai trezit la realitate, ai inceput sa ma ajuti - intai suflai si picaturile cadeau inapoi la mine, chiar daca la inceput nu le recunosteam pe parcurs mi le reinsuseam, apoi, dupa ce ai considerat ca am suferit destul si ca sunt indeajuns de puternit, ai inceput sa ma agiti, sa ma rascolesti si sa pot sa ocolesc, in adevaratul sens, piatra.
Cu soarele?!...nu sunt certat definitiv...ba chiar de loc! La suprafata totul este la fel: radem, ne jucam, ne bucuram de viata, schimbarea este insa in alta parte, poate in adancuri, desi m-ai cunoscut cu suprafata. Stii? Chiar ma gandeam! Eu am adancuri! Adancuri pe care soarele niciodata nu le-a cunoscut, nu le-a atins fata, nu a reusit sa mi le lumineze, tu nu ai adancuri, ma cuprinzi cu toata fiinta ta...nu esti ca soarele! nu ai forma, nu te vad si totusi tu ai patruns in toate ascunzisurile mele, in mine...pe tine chiar te simt si, desi ai ramas neschimbat, eu simt ca tu ma ocrotesti...sa nu ma parasesti niciodata dragul meu vant!

Comentariu social

Idei simple exprimate in cuvinte pompoase. Fraze intortocheate si " expresii intelectuale " ajung sa para marete, extraordinare, adevarate valori filosofico-culturale. La unii macar se ascund idei valoroase, dar care se reduc la cateva propozitii din zeci de pagini, la altii nimic...facute special sa ia ochii. Marile genii stiu ca totul este simplu, clar, purtandu-si povara modestiei...niciodata recunoscuti in viata pentru ca nu sclipesc vizibil! Dar cine rezista? Cine cauta adevarata valoare? Cine nu se schimba pentru a atrage? Cine rezista in suferinta asteptand sa fie descoperit de marile suflete?...cate mari suflete...cine prefera calitativul in locul cantitativului? Un singur suflet poate valora cat marea masa a mediocritatii! Grandoarea, maretia, respectul altora fata de noi nu sunt trecute pe lista calitatilor negative care conduc la uciderea esentei sufletului uman ca: rautatea, invidia, lacomia, egoismul, etc., dar sunt...o! si sunt mult mai rele pentru ca sunt mascate in mantie aurie, sclipitoare si aparent pura, facute sa te vrajeasca, sa iti ia mintile crezand intr-o valoare falsa, cand te trimit in marea mocirla a spiritualitatii umane! De ce omul vrea sa primeasca respect, dar nu stie sa il daruiasca? De ce omul se iubeste / place pe sine mai mult decat pe ceilalti? De ce vede lumina in intunericul sau si intuneric in lumina celorlalti? De ce cei care nu sunt asa nu isi realizeaza valoarea? Ei, care au constiinta, se pierd, crezand in neputinta lor ireala...sa cred ca omul este sortit vesnic sa isi traiasca contrariul in care crede?! Totul este invers...cerul este pamant, pamantul este cer, falsul este real, adevarul este fals...Oameni, sa ne trezim!

Daca doresti sa citesti o carte noua, dar nu ai timp de umblat prin librarii, am atasat un site pentru carti online.

Perspectiva

Cand esti mereu nemultumit
Totul iti va parea nimic,
Dar daca esti un optimist din fire
Nimic nu-ti va parea nenorocire!

Si uite asa ne invartim prin viata
Fara sa tragem vreo povata!
Caci ne-nvartim intr-un trecut prezent continu
Pentru ca ochii nostri vad numai ce vor sa vada!

De vrei palate, aur si castele
De le-ai avea ai crede ca nu ai mai avea ce cere
Si cand le ai te vezi tot nemultumit
Pentru ca vrei ceva ce ai avut si a pierit!

De ai tot ceea ce crezi ca iti doresti
Te multumesti asa, nu ceri nimic - nu mai primesti
Si te trezesti intr-un tarziu prea mare
C-ai fi putut sa ai mai mult decat oricare!

De vrei sa ai mai mult decat ar trebui
Suferi constant ca nu primesti si nu vezi ca nu faci nimic
Dar altii-s niste prosti si niste idioti
Pentru ca au " fara " vreun merit ce tu chiar vrei sa ai fara efort!

Proiectia reala e o virtute mare
Care te poate scoate din multe pahare amare,
Caci diferenta intre realism si pesimism e adanca
Cum si cea dintre optimism - idealism e chiar profunda!

E bine sa poti fi echidistant
Fata de tot ce ti se-ntampla sau ti s-antamplat,
Sa poti sa judeci obiectiv mereu
Si cand esti tu la mijloc si cand sunt altii cu rateu!

Astfel, vei fi nemultumit cand este cazul
Si fericit numai atunci cand are rost
Dar pentru asta trebuie sa-ti schimbi firea cu totul
Sa vezi si plinul si amarul la mijloc!

Pentru ca nu intamplator orice cutit are doua taisuri
Si orice lucru dulce e si putin amar
Asa cum drumul greu e mai frumos decat cel simplu
Totul e sa poti sa vezi, sa judeci si sa simti real!

Da click pe titlu pentru a intra pe un site in care vei gasi multe proverbe...filosofie ca un ghid pentru viata!

Ganduri

Iubirea e un dar nepretuit
Oricat de scurta-i viata - merita platit!
Si daca fara ea mult timp ai sa traiesti
O sa-ti para tare mult si ai sa te chinuiesti!

Nepretuita-i viata cea adevarata
Deci, mereu, oamenii isi doresc o alta soarta
Si nu-nteleg ca singuri viata ei si-o fac
Clipa de clipa, ceas de ceas, o fac dupa bunul lor plar!

Nu te intreba de ce nu ai si nu primesti,
Intreaba-te ce dai si ce-ti doresti!
Invata sa te vezi cu adevarat
Caci nu esti diferit de ceilalti, ci tot patat!

E greu sa te pastrezi mereu curat
Si bun si darnic si corect, pentru ca esti infricosat!
Nu sti de ce? Eu cred ca stii chiar foarte bine!
De ceilalti ti-e frica, ca o sa-si bata joc de tine!

Si uite cum ajungi sa nu oferi nimic,
Cum te maschezi si te pietrifici cate un pic,
Si crezi ca lumea toata este rea,
Dar ai grija, ca intri si tu in ea!

Asa ca...hai sa ne putem privi in ochi,
Sa ne iubim, sa ne-ntelegem reciproc!
Sa intelegem ca toti avem un loc sub soare
Si toti avem...gura cam mare!

Sa incercam sa doboram furia,
Ura, invidia si lacomia!
Caci toate acestea ne vor face sa ne pierdem
Copilaria sufletului ce ne face pe toti sa mergem!

Unde? Pe un drum inalt, incununat cu lauri,
Taram de basm cu flori, cu bucurii si fara gauri,
Dorit de multi, tanjit de toti chiar arzator
E pacea, calmul si lumina din sufletul lor
Sau daca nu, macar pentru inima copiilor!