
Iarta-ma ca nu sunt proasta,
Iarta-ma ca nu stau ca o floare-n clastra,
Iarta-ma ca exist in felul meu,
Iarta-ma ca nu sunt de acord cu stilul tau!
Iarta-ma ca sunt ce sunt in " fum ",
Iarta-ma ca nu-mi doresc un alt drum,
Iarta-ma ca vreau si eu egalitate,
Iarta-ma ca nu pot sa las mai mult ca tine in eternitate!
Iarta-ma ca des mai comentez,
Iarta-ma ca-n felul asta te stresez,
Iarta-ma ca-n mine mai visez
Iarta-ma ca am dorinta-n suflet - sfatuirea mi-o doresc!
Iarta-ma ca vreau si eu,
Iarta-ma ca indraznesc sa cer ce tu cam ai mereu,
Iarta-ma ca judec ce faci tu,
Iarta-ma ca-ti spun de un alt drum!
Iarta-ma ca nu iti dau dreptate,
Iarta-ma ca nu te inteleg,
Dar vezi odata ca nici tu nu dai egalitate
Si intelege-n lumea asta ca e normal ca daca ceri sa si oferi!
Iarta-ma ca poate am dreptate,
Iarta-ma ca te oblig sa vezi ca tu nu ai deplinatate,
Iarta-ma ca te contrazic in nestire,
Dar nu uita ca si tu faci la fel cu mine - fara fire!
Poate ar trebui sa te bucuri ca cineva te indreapta,
Poate ar trebui sa fii receptiv cand calea ti-a arata,
Poate ar trebui sa sari in sus ca cineva-ti explica
Fara mismasuri pe la spate, dar tie ti se pare ca-ti complica!
Caci iti complica toata existenta minimala,
Ca te resuscirteaza lasandu-te fara raceala,
Ca iti insufla darul vietii,
Dar tu esti mic - ti-e frica sa traiesti cu harul tineretii!
Caci de o Viata existenta spirituala e apreciata
Si apartenenta este ca toata lumea cautata!
Dar tu n-ai nici o sansa sa invii
Deoarece te minti atat de mult incat nici intunericul nu esti capabil sa-l previ!
Esti orbit de egoismul far' de fraternitate,
Esti luat cu totul de orgoliul cel far' de intimitate
Si nu-ti dai seama ca esti mancat chiar de viu
De o viata moarta lipsita in totalitate de spiritualitate!
Nu esti capabil sa oferi nimic
Decat sa ceri fara un pic de mila!
Nu poti sa-l lasi pe altul sa traiasca pe deplin
In a ta lacomie, fara strop de constiita - compatimire!
Cum ai tupeul sa-ti mai ceri tributul
Cand tu nu l-ai platit pe al tau nicicand?
Nu ti-e rusine sa-ti scoti fructul
Mancat de viermi de ca si cum ar fi chiar foarte bun?
Mereu un las - il bagi pe altul la inaintare,
Caci tu nu ai curajul sa faci cam nimic!
Intotdeauna altul sa lupte si sa s-o ia fara aparare
Cand tu stai asigurat la caldurica si injectezi venin!
Daca altul nu-nghite - el e prost
Caci " cel destept cedeaza " - fara rost!
Da! fara rost cu tine langa mine,
Caci nu se-ntampla nimic! Decat s-adun momente dureroase si triste!
Nu stii decat la drumul tau sa te gandesti!
Ce mai conteaza ce vrea al de langa tine!?
Caci daca nu, tu nu suporti alta varianta fara sa te perpelesti,
Nu te intereseaza ca poate celalalt se simte vaduvit de cate o sansa!
Nu vezi nimic in afara de ale tale interese!
Nu te intereseaza ca poate altul le are pe ale lui!
Te dovedesti a fi un om fara de scrupul
In lumea lui mojica si meschina - de nimic!
Mereu gasesti justificari si explicatii,
De parca altul nu le-ar putea avea pe ale lui!
Dar ce conteaza! A ta e dreptatea fara margini!
Lasa-l pe altul sa moara sacrificat apusului!
Cam des, dupa ce esti strateg, de fapt, pui vina-n carca altuia
Caci tie ti-e prea greu s-o porti cica mereu, in realitate niciodata!
Cand, ca sa vezi, tu esti cel mic si josnic,
Dar o dai intoarsa, cam des, asa din condei!
Asa ca iarta-ma, inca o data, ca nu ma las omorata
Si nu ma dau batuta, un om ca tine sa ma acapareze in mod idiot!
Pentru ca vreau sa traiesc si vreau sa fiu fericita
Langa un om ce il intereseaza si poate sa fie tot!
Tie macar nu ti-e rusine
De ce-ai vorbit si ce-ai facut!
Pentru ca o proasta ca mine
Ar fi putut sa inteleaga nervii de moment care au trecut!
Dar nu! Tu nu vrei nici macar sa-ncerci
Sa faci ceva sa fie bine
Decat daca eu renunt la ce vreau eu
Ca sa-ti fie tie bine, iar mie - e pe vine!
S-astept mereu minciuna dobitociei tale
De om josnic ce nu va schimba nimic
Sa treaca varsta ce nu-si are egalare,
Sa vad cum tu vei gasi alte scuze, explicatii pe care va trebui sa le-nghit pelin!
Asa ca iarta-ma ca nu vreau sa te am in viata mea!
Mi-e scarba sa te vad, cum mi-e de moarte,
Caci tu in loc sa faci ceva cu viata ta
Alegi sa te ingropi, batandu-ti joc de viata cea cu multe soarte!
Nu o mai da pe mine caci m-am saturat
Tu ai ales sa faci sa fie fara vina
Al tau drum si a ta cale in pacat
Pe care o vezi mirobolanta si fara suspine!
Dar cine va rade la capat va rade mai bine
Si chiar daca nu ai sa te trezesti in asta viata
Tu ai sa vezi, si inca mult prea bine, cand o sa vina
Si sufletul tau nu va fi cu nimic mai mult decat o zdreanta!
Asa ca iarta-ma ca m-am impotrivit
Si nu am vrut al tau venin sa-l gust in pace
Si iarta-ma ca-n zbaterea mea de-a trai
M-am luptat si m-am certat pentru a mea liniste din carapace!
Caci, dragul meu prostut, carapacea despre care am vorbit
Trebuia sa fie pentru noi doi ca Lumea s-o gustam din plin,
Nu insemna nimica rau - decat iubirea!
Imi pare rau ca nu vrei sa-ntelegi ce este fericirea!
Si uite asa, intr-adevar, de la iubire la ura e un pas
Pentru ca doare sentimentul atunci cand este lasat fara ceas
Durerea naste valuri de furie, nervi, rautate
Pentru ca-n multe cazuri nu e impartita in egalitate!
Si unuia-i mai simplu sa trimita ploi
Caci nu il doare si nu se afla in noroi...
Dar nu mai pot sa lupt caci sunt deja mult prea ranita
Asa ca odihneasca-se in pace fericirea ce a fost faurita!