Patru pereti si doua tablouri

Era o zi frumoasa de...vara, de iarna...nici nu te-ai fi gandit ca ceva ar fi putut sparge vraja si perfectiunea acestei gingasi a naturii, cand, de odata, poc! - o creanga s-a rupt si pamantul a inceput sa se cutremure, de parca ceva grandios, dar monstruos, avea sa se intample, miscand fara sa schimbe tabloul " Naturii Montane ", de o frumusete nepamanteana.
In alte parte, din spumele apelor, se casca un hau creat de furtuna si o voce plapanda, dar care parea sa aibe puteri din basme, se aude " Nu inca! Exista! Sfarsitul nu este acum! ". Dar cine sa auda cand peste tot e pustiu? A fost asa...ca sa fie, o pur si simpla actiune si nu sa existe prin cineva care a auzit sau vazut!
Dar viata e viata si de esti orb sau surd nu inseamna ca nu sti nimic neauzind sau nevazand!
Atunci un vant, nestiut si magic, impinge, cu o putere de mana umana, femeia ce doar vroia sa mute tablourile in alta casa...asa a izbit-o, ca o lovitura de departe venita, percepand ideea ca nu le poate lua, intr-un mod mistic, inexplicatibil aflandu-se in ea plapand.
Asa s-a ajuns ca in pustiul dintre patru pereti sa fie doua tablouri si cine a intrat in acea casa nu a putut sa le mute, caci de au fost unul sau multi, bogati sau saraci au simtit stiind ca acolo este trecutul iubirii prezente.
De atunci, intotdeauna, purtati de val, oamenii au stiut ca exista o calauza o haosului general. Si chiar si beti, drogati, distrusi sau disperati oamenii ajung acasa, la sufletul lor personal, acolo unde sunt cei patru pereti si un geam. Se pare ca multi aleg sa fuga pe geamul ce pare sa aduca lumina si fericirea, nu stiu ce mare le va fi nenorocirea si pleaca, purtati de iluzie. Putini sunt cei ce asteapta si ajung sa simta iubirea, ce pare ca te inghite in marea singuratate a ei si totusi ei vor cunoaste adevarata libertate si multumire.
Asa s-a ajuns ca omul sa aiba rabdarea sa astepte, sa indure si tot de aici se vorbeste de putreziciunea interiorului unui exterior sclipitor.
Nu crede ca tot ce e mort nu exista si nici in existenta a tot ce e viu. Iubeste o floare - iti va darui un frate, iubeste o zana - iti va darui eterna fericire - lumina sperantei in intunericul exterior.