Patru pereti si doua tablouri

Era o zi frumoasa de...vara, de iarna...nici nu te-ai fi gandit ca ceva ar fi putut sparge vraja si perfectiunea acestei gingasi a naturii, cand, de odata, poc! - o creanga s-a rupt si pamantul a inceput sa se cutremure, de parca ceva grandios, dar monstruos, avea sa se intample, miscand fara sa schimbe tabloul " Naturii Montane ", de o frumusete nepamanteana.
In alte parte, din spumele apelor, se casca un hau creat de furtuna si o voce plapanda, dar care parea sa aibe puteri din basme, se aude " Nu inca! Exista! Sfarsitul nu este acum! ". Dar cine sa auda cand peste tot e pustiu? A fost asa...ca sa fie, o pur si simpla actiune si nu sa existe prin cineva care a auzit sau vazut!
Dar viata e viata si de esti orb sau surd nu inseamna ca nu sti nimic neauzind sau nevazand!
Atunci un vant, nestiut si magic, impinge, cu o putere de mana umana, femeia ce doar vroia sa mute tablourile in alta casa...asa a izbit-o, ca o lovitura de departe venita, percepand ideea ca nu le poate lua, intr-un mod mistic, inexplicatibil aflandu-se in ea plapand.
Asa s-a ajuns ca in pustiul dintre patru pereti sa fie doua tablouri si cine a intrat in acea casa nu a putut sa le mute, caci de au fost unul sau multi, bogati sau saraci au simtit stiind ca acolo este trecutul iubirii prezente.
De atunci, intotdeauna, purtati de val, oamenii au stiut ca exista o calauza o haosului general. Si chiar si beti, drogati, distrusi sau disperati oamenii ajung acasa, la sufletul lor personal, acolo unde sunt cei patru pereti si un geam. Se pare ca multi aleg sa fuga pe geamul ce pare sa aduca lumina si fericirea, nu stiu ce mare le va fi nenorocirea si pleaca, purtati de iluzie. Putini sunt cei ce asteapta si ajung sa simta iubirea, ce pare ca te inghite in marea singuratate a ei si totusi ei vor cunoaste adevarata libertate si multumire.
Asa s-a ajuns ca omul sa aiba rabdarea sa astepte, sa indure si tot de aici se vorbeste de putreziciunea interiorului unui exterior sclipitor.
Nu crede ca tot ce e mort nu exista si nici in existenta a tot ce e viu. Iubeste o floare - iti va darui un frate, iubeste o zana - iti va darui eterna fericire - lumina sperantei in intunericul exterior.

Jocul

- Buna! Ce mai faceti? Stati sa va pup pe toti!
- Noi bine! Tu? Ce ai mai facut? Ce s-a mai intamplat? Toarna acuma tot!
- Si eu tot bine! Am citit azi o revista si am de un interesant nou joc!
- Ah da ?! - Cum e? - Ce afli? - E ok, dar trebuie sa ne comentam reciproc!

- Fiti atenti! E simplu! Trebuie sa o luam pe rand
Bineinteles ca, dupa ce s-a comentat, urmeaza celalalt si, astfel, se ia de la-nceput.
Principiul e sa spui ceva si apoi se face schimb
Eu spun ce vreau, voi judecati si apoi va judec eu cand imi vine randul sa va " prind "

- Pare dragut! Dar care-i faza?! N-am inteles prea bine ce ar trebui sa fac!
- Lasa! Tu joaca-ntai, te prinzi tu pe parcurs. Trebuie sa spui ce crezi cu adevarat!
Vreti sa-ncercam? Sunteti dispusi sa v-aratati adevarata fata?
- Ok! - Haide sa-ncepem! - Da, dar vedeti ca fara sa fiti sinceri nu iese jocul si nu mai e nici o povata!

Atunci haideti ca incep eu! Eu vreau o casa, vreau masina, vreau avere!
- Poftim!?! Nu am crezut ca esti asa! E ca si cum n-ai mai avea ce cere!
- Tu taci! Ca n-ai familie bogata! Nu vrei sa stii cum e sa vrei sa ai ceva ce pentru altii, imi dau seama acum, ca este o corvoada!
De nu le vrei, da-i-le ei acuma, sa vad de esti in stare de o asemenea fapta!

- As renunta! Pe bune! Dar nu degeaba asa as vrea sa facem schimb!
As vrea parintii ei iubitori, afectuosi si cinstiti!
Nu vede c-are mult mai multe lucruri valoroase
Si vrea valori terestre pe care le poti arunca pe fereastra!

- Ce vrei sa spui? Ca eu n-am dreptul sa mai vreau nimic?
Ai mei sunt iubitori, dar ma sufoca - iti zic deschis!
Da, sunt si afectuosi, cinstiti, corecti,
Dar ma preseaza, ma streseaza mereu sa fiu si eu idem cu ei!

Nu pot sa am o personalitate
Nu se poate niciodata sa fiu eu in realitate
Chiar daca seman indeajuns cu ei la toate
Eu trebuie sa fiu totala, o copie fidela, plus idealurile lor adunate!

- Haide, ma! Ca si tu aici exagerezi!
Poate ca si tu, ca si el, nu vezi ce ai si vrei sa plusezi
- Ce nu-nteleg?! Ca el are si bani si o libertate neintinata?!
- Hai, stii ceva?! Nu m-ataca! Si nu afirma ca indiferenta ar fi minunata!

Tare as vrea sa te zaresc pe tine, care esti o rasfatata,
Sa te trezesti intr-o buna zi ca nu te mai baga nimeni in seama!
Sa fii bolnava, sufleteste, dupa o vorba buna, dupa o mangaiere calda de ajutor
Si sa primesti o palma de raceala, dar bani garla pentru a te duce la doctor!

- Hai lasa! Ca si tu exagerezi! Nu-i chiar asa!
Nu numai ca ai tai muncesc mereu pentru a avea bani sa-ti dea tie asta!
- Da, chiar asa! Ca n-au pastrat doar pentru ei, iar tu ai avut mereu tot ce-ai poftit
Si asta-i tot rasfat, iar ei sunt mereu ocupati, stresati si obositi!

Tot pentru tine o fac, nu numai pentru ei s-adune,
Sa nu-ti lipseasca nimic, sa ai tot ce-ti doresti pe lume!
- Asta-i parerea ta, caci mie imi lipsesc cam multe tare
O atentie, un semn, un gest cand am patit ceva ar fi de ajuns in loc de nepasare!

- Da? Nu mai spune?! Asa crezi tu?
Si daca s-ar purta de ca si cum ai fi batut in cap mereu?
Si daca te-ar presa, te-ar obliga sa faci numai cum simt, gandesc si vad situatia ei?
Macar ai libertate sa faci cum crezi tu de cuviinta peste tot
Primesti si bani pentru a fi liber si cand gresesti macar ai luat-o pentru tine-n bot!

- Hai nu fii prefacuta, mincinoasa si parsiva!
Suntem amicii tai si stim ce faci cu adevarat!
Te ascunzi, minti, spui " da, da " si faci ca tine!
Si tu ai libertate-n felul asta de a actiona!

- Da, da-i un stres in plus, de care eu m-am saturat
Si as vrea sa intelegi odata ca ai gresit cu modul in care tu m-ai judecat!
Plus c-astept scuze c-ai vorbit asa cu mine!
- Vai, ce sa spun! Printesa rasfatata s-a trezit acum din tine!

Oi avea eu bani, dar nu sunt rasfatat
Mereu v-am dat si voua si n-am ascuns ca sunt bogat!
- Nu-mi place jocul asta, ati ajuns sa va certati chiar rau de tot!
- Da? Tie ti-e simplu sa vorbesti, ca si tu taci si faci, desi in hora iti pare mereu ca joci!

- Da chiar asa! Tu stai acolo si ne judeci, imparti dreptate si cuviinta,
Dar tu n-ai spus ce ai vrea cu adevarat si ce-ti doreste intreaga fiinta!
- Hai spune! De ce taci? Ca sa te judecam si noi pe tine!
- Da, sigur! Ca sa ajunga scandalul si mai mare decat mine!

Si uite asa a continuat, s-au tot certat cei trei amici in seara aceea
Si s-au jicnit, balacarit, " impuns ", " scos ochii " si - " ntepat "
Astfel incat nu s-au mai vorbit in zilele care au urmat.
Un lucru este sigur insa - ceva au invatat - s-au cunoscut cu adevarat!

Si dupa aceea, dupa circa o saptamana
In care s-au gandit si au realizat ca fiecare are un drept la libertate
S-au intalnit, s-au cerut scuze si uneori au luat-o de la capat,
Mai slab sau mai intens, de multe ori s-au mai certat!

Si uite asa acuma, c-au trecut anii
Cei trei amici pot spune ca sunt prieteni cu adevarat.
Stiu ce gandesc, ce simt, cum sunt in realitate
Si au rezistat, tot impreuna, cu sentimentele lor peste ani!

Acel joc, pentru ei, a avut intr-adevar valoare,
Care, cand se intalneau, nu discutau decat asa in mare.
S-au cunoscut cine si ce sunt de fapt
Si asta foarte mult i a apropiat.

Asa ca, daca ai prieteni, pastreaza-i prin adevarata-ti fata,
Nu fabrica falsuri si alte persoane inexistente-n tine,
Pentru c-asa triezi si suferi mai putin in viata!
De ce? Pentru ca cine va ramane langa tine
Ramane langa un om viu, nu langa o persoana moarta!

Calatorii paralele

Aseara am calatorit prin vis
Prin sate, pe carari de deal, campii am mers si am poposit
A fost asa frumos ca am devenit deodata incarcata
Si m-am trezit zambind, vazand in fata mea o zi luminata.

A mai trecut o zi si aseara am calatorit, din nou, prin vis
Dar de aceasta data am zburat pana un nor am atins
Era asa de moale, fin si catifelat
Incat l-am strans in brate si l-am iubit cu adevarat.

Da, dar cu o zi inainte am facut o fapta buna
Plus ca am incercat, pe cat posibil, constiinta s-o descarc
Nu mi-as dori sa mai cobor si sa calatoresc incet, in ritm de pas
Acuma mi se pare un drum greoi, apasator, plictisitor, nedescurcat.

Stranie senzatie a unui corp fizic greoi
Ca poate sa zboare ca un fulg oricand, mereu si peste tot
Si cand incerci si simti ca n-ai putea cu adevarat
Simti ca ai un bolovan care te trage in jos, te tine in fata pana te-a incrustat.

Asa ca astazi m-am trezit din nou zambind
Increzatoare, vesela, usoara, chiar plutind
De data asta nu am mai vazut o zi frumoasa
Deoarece stiam ca eu o fac sa fie minunata.

Si uite asa a mai trecut o zi cu soare
Si aseara am calatorit, din nou, prin vis pe mare
Este o viata personala, paralela pe care o traiesc
Asa ca acuma trebuie sa ma intorc, caci am sa iti povestesc despre calatoria mea prin viata.

Cazuri tarzi ( D A P )

- Am intuit candva un lucru mare
Dar am crezut ca este vis si l-am lasat la soare
Apoi am tot sperat marea cu stele
Pana ce speranta a murit odata cu ele.

- Da! Si eu am crezut ca sunt bolnava
Dar cred ca asa a fost, deoarece am fost spitalizata
Apoi nu am crezut ca am ce mi se spune
Pana am ajuns sa fiu perfect sanatoasa.

- La mine-i si mai bine! Eu am crezut ca mor fara " iubirea vietii "
Dar am trait, ca trebuia, si am cunoscut pe cineva anume
Apoi nu am mai vrut sa mor si sa raman in asta lume
Pana am ajuns sa realizez ca imi traiesc iubirea vietii.

- Eu, cand sofam, am omorat un caine
Dar am sperat ca este viu si ca a scapat
Apoi am realizat ca este mort pe bune
Pana am constientizat ca eu nu am scapat de fapt.

- Eu m-am distrat in viata asta atat de tare...
Dar am crezut ca asta nu va avea nici o urmare
Apoi, deodata, am vazut ca sunt batrana si nu am nimic
Pana am ajuns sa innebunesc si m-am imbolnavit.

- O! Nu-i asa! Nu e asa deloc!
Pentru ca eu nu m-am distrat, doar am muncit si invatat cam peste tot
Dar intr-o zi am realizat ca am imbatranit si n-am nimic
Pana am ajuns sa-mi para rau ca viata eu nu mi-am trait.

- Asa e! Eu am multe amintiri cu mine
Dar ele imi faceau si rau, nu numai bine
Apoi am inceput sa stiu ca nu pot sa traiesc din nou
Pana am ajuns sa le inteleg si sa traiesc din ele mereu.

- Da! Pentru ca visele lasate la soare
Candva s-au implinit, intelegand ca totul trebuia sa aiba o urmare
- Si apoi, tot ce am crezut ca vine - a venit
Indiferent ca a fost de bine sau de rau - asa cum am prevestit!

- Pentru ca " de ce ti-e frica nu scapi niciodata "!
- Asa cum ce-ti doresti vine mereu, chiar daca cu o alta fata!
- Ce bine ca am inteles mai multe acum!
- Si ce pacat ca n-am stiut atunci si am suferit degeaba treisferturi din drum!

Spiritul Craciunului - Cascada Iubirii

Vine Craciunul cu a sa unica magie
Primiti colindatorii cu bucuria in casa sa va intre pe vecie
Cu nuci, mere, covrigi si portocale glasul sa-l rasplatiti ca va urat in prag
Pentru a putea merge mai departe si in alte case sa intre in inimi uniunea intre frati!

Vine Craciunul cu al sau mister de bunatate infinita
Primiti miracolul de veselie si mistica umilinta faurita
Cu gandul ca macar o data in an sincer sa ne iubim
Pentru a putea continua drumul intr-un mod uman si astfel fericiti sa fim!

Vine Craciunul cu a sa mireasma de decembrie trecut si viitor
Primiti Spiritul Sarbatorilor de iarna cu o poveste dintr-un camin protector
Cu multa caldura, liniste si pace introceti-va fata catre inima cea de zi cu zi
Pentru a putea naste o calauza a pasilor in Lumina si pentru a putea construi!

Vine Craciunul incarcat de o calma feerie entuziasta
Primiti Sfanta traire macar sa va fie in preajma
Cu puritate, fragilitate si sincera copilarie
Pentru a putea fi ceea ce tu te rogi in fiecare zi sa fie!

Si vine Craciunul - o sarbatoarea cu adevarat speciala
Priveste deosebitul cum in tine devine o traire normala
Cu bulgari de zapada la caldura sobei sa ne jucam in suflete copilaros
Caci numai asa zambetul iti va rasuna in clopotei de roua in fiecare zi cu rost!

Vine Craciunul - lasa-l sa lumineze intunericul din sufletul tau
Primeste atingerea mangaierii calde din sentiment sa te faca a zambi din nou
Pentru ca meriti tot ce-i mai bun pe Lume
Deschide-ti inima unei minuni, izvor de bucurie - iubeste caci vei fii iubit si asta inseamna totul - e pe bune!

Drumul

Cine ti-a dat tie dreptul oare
Sa te crezi cu mult mai mare?
Caci lumea ta, chiar daca iti pare infinita
Nu este cu nimic mai putin marginita!

Tu esti mai mare - e normal c-acvariul tau
Sa fie pe masura nevoilor tale
Dar pentru cel mic al lui borcan
Este cum e pentru tine multitudinea de posibilitate!

Oare tu crezi ca daca vezi limitarea lui
Nu este altul mai mare decat tine sa te vada pui?
Si care sa observe barierele lumii tale
Doar pentru ca el este, de aceasta data, mai mare?

Tu nu vezi ca si prin el curge viata?
Ca are si el cerinte, fericire, durere si o povata?
Tu crezi ca daca el e mic nu are nimic de spus
Si doar tu, pentru ca esti mare, poti sa dai lectii fiind astfel predispus?

Crezi ca dimensiunea ierarhie iti da neaparat dreptate
Cand filosofia inaltului de o Viata a fost sa stii sa inveti si de la copii, discipoli autenticitate?!?
Facand automat ca invatatului si rangului sa-i fie asociata deplinatatea
Si micului, saracului sa ii fie pecetea singuratatea!

Ei bine, te inseli! Nu este asa cum ti-e comod sa crezi!
Gresesti si esti orbit cand ai putea chiar sa planezi!
Da! Auzi bine - sa planezi! Fiind cu adevarat superior
Intr-o lume in care marele inseamna sa poti sa accepti ca esti mic asa cum din ce stii simti ca mai putin cunosti din Adevar!

Caci superior nu inseamna sa te porti intr-un mod diferit,
In felul asta iti arati doar inferioritatea clara in esenta,
Reprezinta sa vezi echilibrat cum marele e relativ infinit
Si cel mic poate are o mai mare in viata experienta.

Nu crezi ca ai ajuns unde te afli pentru ca cineva te-a protejat?
Sau asta nu este suficient pentru a face la fel cu altul in locul tau de " vina "?
Mai bine sa-l omori in fasa si sa-l lasi neevaluat
Sperand ca altul o sa te lase sa traiesti si o sa-ti lase radacina.

Desi te simti aiurea in postura ta codata
Poate-i mai bine sa incerci sa evoluezi
Decat sa te intrebi de ce te afli acolo fara pata
Cand, de fapt, prietenia, bunatatea si egalul ar trebui sa le inveti.

Si daca tot incepi sa accepti
Ca poti sa aduni de la oricine in lumea asta
Intelege ca este necesar ca si tu sa aperi si sa protejezi
Pentru ca si cel mic sa aibe o sansa egala de a creste in lumea asta.

Caci daca nu atunci ti-e simplu ca sa judeci
Ca tu ai putut sa faci si sa dregi pe pamant
Cand daca tie ti s-ar fi taiat o aripa ai fi ajuns sa fumegi
Mai rau decat cel mic si ca cel mare - e ingust!

Asa ca hai o mana sa ne dam in viata asta fara de egalitate
Caci nu cred ca dreptul il avem de a judeca
Intr-o crestere si insiruire ce cere fraternitate
Si in care egalitatea ti-o castigi prin respect si spiritualitate.

Sa ne iubim, de unu-i mic sa-l ajutam sa creasca
Dar de e mare, chiar daca e pecetluit,
Sa avem puterea sa il respectam la adevarata valoare maiastra
Caci poate el, chiar daca noi nu credem, este cel miruit.

Caci unul zboara, altul vede,
Celalalt sa vindece poate sa faca minuni
Fiecare are rostul si scopul sau in viata
Chiar daca noi ne credem cel mai mare miracol in scrum!

Respecta Pamantul

Pamantul de sub picioarele tale,
Exact acela pe care calci tu acum,
Cuprinde atatea informatii vitale
Cat nu are sa adune nimeni in viata sa pe Pamant!

Da, doar acea bucatica insignifianta pentru intreg
Poate sa-ti spuna o istorie ce nu a vazut-o ochiul
Si sa-ti dea o energie pentru a putea fi perfect
Si trup si suflet cuprinzand intr-ansul focul.

Nu te-ai gandit vreodata nici o clipa
Ce s-a intamplat pe acolo pe unde mergi tu?
Poate acolo o mare idila candva se infiripa
Sau poate o mare napasta a cazut!?

Poate-i imbibat cu sange de glie
Intr-un razboi al stramosilor tai
Sau poate o rascoala a vreunui sclav in robie
Pentru a putea tu fii liber si a alerga pe vai!

Respecta pamantul, sa il simti incearca
Nu il lua ca pe dat ce ti s-a cuvenit!
Ca poate intr-o zi, din atata ignoranta,
Se va ascunde adanc in el si nu isi va mai reveni!

Respecta pamantul, sa il cunosti incearca
Nu mai dori sa-l stapanesti prin avutie
Caci poate intr-o zi de langa tine va fugi
Si vei irosi, astfel, o intreaga viata ce o vei considera nemeritata!

Respecta pamantul caci el exista in noi, in fiecare,
Si lui e sete si ii este foame, poate sa nasca, sa rodeasca
Si lui e cald sau frig, tanjeste sau se satura
Si el de e ingrijit zambeste rasplatindu-te, caci poate sa-nfloreasca!

Respecta pamantul caci, ca noi toti,
Numai asa te poate respecta si el
Si are puterea sa-ti dea inainte si inapoi
Istorie, copii, bunici si stranepoti!